Eclesiolo ce?! E-cle-sio-lo-gi-e!

Intenţia mea cu privire la acest blog este să scriu o serie de articole pe care sper că Dumnezeu le va folosi pentru a „repara” ceea ce este „stricat” cu privire la Biserica Lui; desigur, ca şi toţi ceilalţi scriitori de bloguri creştine, şi eu aş vrea să susţin faptul că articolele mele vor fi biblice şi de folos, dar cred că acesta este un lucru pe care Dumnezeu îl va decide în măsura în care se va folosi de aceste articole pentru a întoarce din mersul lor pe aceia care au luat-o într-o direcţie greşită cu bisericile pe care le conduc.

Faptul că o mare parte a Bisericii îi bolnavă sau chiar moartă (asemenea bisericii din Sardes) nu cred că ar trebui să surprindă pe nimeni; nu suntem prea des acea cetate aşezată pe un munte de care vorbea Isus, iar faptul că sarea noastră şi-a pierdut gustul se poate observa uşor din starea multora care compun Biserica (sau cel puţin aşa cred ei). De la păcate „mici” (nu există păcate mici în gravitate) care au de a face cu exemplul personal în faţa lumii (vorbire, comportament, ipocrizie, asemănarea mai mult cu lumea decât cu Hristos, certuri în biserici şi între biserici, etc.) până la păcate comise pe scară mare, cum sunt cele în care întreaga activitate a bisericii a fost deturnată în scopul afacerilor personale (orfelinate cu motive ascunse, muzică, cărţi, concerte, conferinţe, săli de spectacole, restaurante, etc) şi până la faptul că o parte îngrijorător de mare a celor din biserici este analfabetă din punct de vedere biblic (nu ar putea să-ţi spună dacă 1 Elisei îi în NT sau în VT, în schimb, despre fotbalişti de la Barcelona, nu ştiu ce maşini sau melodii de-ale Rihanei, etc. ar putea discuta zile întregi), toate ne strigă faptul că avem nevoie de „reparaţii” (sau mai bine spus, terapie intensivă).

Cred că ar trebui să ascultăm sfatul lion al Leului din Iuda care îi spune aşa bisericii din Sardes:

Veghează, şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine, şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.” -Apocalipsa3:2-3

Pentru că am spus că sper ca Dumnezeu să repare aceste lucruri triste din biserici prin ceea ce scriu (în măsura în care va vrea El, desigur),  astăzi vreau să vă las cu câteva reguli generale pe care le aplici atunci când vrei să repari ceva, orice ar fi:

1. Nu şti, nu te bagi! O dovadă foarte simplă de smerenie. C.J. Mahaney dădea un exemplu fain despre o situaţie în care nu a procedat aşa: nu i-a pornit maşina într-o dimineaţă, a deschis capota, s-a holbat 5 minute la motor şi după aceea a mers din nou în maşină să vadă dacă a reparat-o prin holbatul lui, în loc să sune de prima dată la mecanic. Prea mulţi oameni, din lipsa de ocupaţie, se bagă să repare lucruri din biserică despre care nu au nici cea mai mică idee cum ar trebui să funcţioneze. Cel mai des am observat că se întâmplă asta cu aşa-zisele trupe de laudă şi închinare; pentru că unu a învăţat să cânte bine la chitară, asta nu înseamnă că ştie mai multe despre închinare decât pastorul bisericii, şi că ar trebui să îl lăsăm pe el să decidă în chestiuni ce ţin de „laudă şi închinare”. Astfel de oameni ar trebui să fie mai smeriţi, să înţeleagă că chitara lor nu e atracţia Bisericii, şi să fie dornici să înveţe (cum ar trebui să fim toţi de altfel). Nu pretind că ştiu totul despre cum trebuie să funcţioneze Biserica corect, dar de aceea pe blogul meu mă folosesc de ideile altora care cred că ştiau mai bine ca noi (citiţi despre autor).

2. Află exact ce îi stricat, ca să nu te trezeşti că în încercarea de a repara, strici un lucru care mergea bine de fapt. Cred că una din cele mai mari probleme ale celor ce încearcă să repare biserici este că se uită foarte superficial la simptome, pun un diagnostic greşit şi vin cu o soluţie foarte foarte proastă. De exemplu, văd că oamenii dorm în biserică la program – simptom; asta înseamnă ca programele tradiţionale îi plictisesc – diagnostic; atunci le dăm muzică care să-i facă să sară peste scaune – soluţia multor carismatici care îţi spun că nu ai râvnă pentru Domnul dacă nu poţi da un backflip în timp ce te „închini”. Sau, alt exemplu: observ că biserica, ca şi clădire, de-alungul anilor i-a făcut pe unii oameni să se creadă stăpâni peste cei din clădire; soluţia este că fac nişte statistici şi pretind ca toţi creştinii să abandoneze orice adunare care se strânge într-o clădire oficială, şi să formeze adunări care să nu fie conduse de nimeni, ci ca fiecare să vorbească ce îi trece prin cap – aproximativ soluţia din cartea „Creştinism păgân”, o carte care face mult rău Bisericii din România (mai mult despre ea altădată).

3. Verifică instrucţiunile scrise de cel care a inventat obiectul pe care încerci să-l repari, şi fă cum zice el. Cum spuneam, toţi cred că sunt biblici atunci când ne spun cum trebuie să funcţioneze Biserica (chiar şi ortodocşii şi catolicii), dar a crede că mergi ca la carte, sau a spune că eşti aşa, nu-i acelaşi lucru cu a fi ca la carte – asta o decide altcineva. De aceea, cred că pentru a proceda cum scrie la Carte, trebuie în primul rând să fi născut din nou pentru ca Duhul Sfânt să te lumineze, iar mai apoi să predici Cuvântul într-un mod clar şi expozitiv, „să împarţi drept Cuvântul adevărului”; nu filozofiile vremii, nu tradiţiile bisericii, nu metodele care par să funcţioneze, etc., ci pur şi simplu să laşi Cuvântul lui Dumnezeu să spună clar ce are de spus chiar dacă merge împotriva a tot ceea ce crezi tu (filozofii, tradiţii, metode, etc.) – adică să predici expozitiv. Mai bine decât Pavel inspirat de Duhul lui Dumnezeu nu pot să o spun:

Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba.

Şi, ca şi cum nu ar fi de ajuns, să ascultăm şi cuvintele lui C.H. Spurgeon:

Rugaţi-vă fără încetare şi predicaţi Cuvântul vrednic de încredere mai clar ca niciodată. O asemenea comportare poate părea unora ca un fel de a sta liniştit şi a nu face nimic, dar în realitate înseamnă a-L aduce pe Dumnezeu pe câmpul de luptă; şi când vine El să răzbune osteneala celor care Îi sunt fideli, va termina repede. Scoală-Te, Doamne, şi pledează propria Ta cauză.

Cuvântul lui Dumnezeu are puterea să dea viaţă, nu doar să repare, atunci când este predicat (Romani 1:16); aşa că, haideţi „să ne aducem aminte cum am primit şi auzit, să ţinem, să ne pocăim şi să veghem” să îl predicăm spre slava lui Dumnezeu!

Cred că adevărata Biserică a lui Dumnezeu din România este vie, şi sper şi mă rog ca Dumnezeu să continue să lucreze tot mai mult în ea şi prin ea, s-o curăţească şi să o sfinţească ca să putem fi tot mai mult acea lumină pusă în sfeşnic care luminează spre slava Lui!

Advertisements